Mărturiile documentare despre existenţa unei biserici româneşti sunt destul de puţine. Totuşi, se pare că înainte de 1717 a existat o biserică românească construită din lemn. Însă, după ce tătarii au dat foc satului, în 1717, a ars şi bisericuţa de lemn din Odoreu. Apoi, credincioşii au pus mână de la mână şi au ridicat un alt lăcaş de cult, tot din lemn, care a fost demolat pe la începutul veacului al XVIII-lea. În „Conscriptia urbarială” din 1772 scrie că în Odoreu, la acea vreme erau doi preoţi, unul greco-catolic şi altul reformat. În 1880 greco-catolicii construiesc turnul bisericii apoi, în 1910, sub pastoraţia lui Victor Anderco a fost construit noul amvon şi a fost pus ceasul în turn.

Biserica reformată este cea mai veche construcţie din Odoreu şi datează din anul 1610. Lăcaşul de cult a fost construit în acelaşi an cu bisericile din Cucu şi Botiz. În vremea Contrareformei, pentru a păcălii autorităţile, în faţa bisericii s-a înălţat o cruce de piatră, pentru ca să se creadă că biserica a redevenit catolică. După încetarea persecuţiilor crucea a fost zidită în peretele sudic al bisericii, unde se află şi în prezent.

Biserică reformată avea şi satul Berindan încă din veacul al XIV-lea. Apoi, credincioşii au construit o biserică din lemn iar când a fost demolată în 1927, avea peste trei veacuri de existenţă. Actuala biserică a fost construită în 1927 de către Erdelyi Károly şi Nistor Iosif. Turnul lăcaşului de cult a fost ridicat în 1937 de către Sereş Iosif.

Multă vreme romano-catolicii umblau la slujbe în biserica greco-catolică. Apoi, din anul 1954 s-a construit o clopotniţă în curte unde s-a instalat un clopot de 120 kg. Construcţia unui lăcaş de cult romano-catolic a început în 1975 iar sfinţirea a avut loc în 1983.